Adăpostul familiei de Stingători de Foc era mic, cât să încapă cei trei membri ai familiei și puține obiecte pe care aceștia le dețineau. În general familiile din această colonie nu dețin nimic, doar elemete de îmbrăcăminte și unelte specifice ocupației pe care o au. În plus fiecare familie are, alături de adăpost, un recipient în care păstrează hrană.

Adăposturile sunt toate contruite la fel, podeaua se sprijină pe o ramură a unui arbore și este construită dintr-un fel de scânduri care nu sunt tăiate perfect, par a fi cioplite, pereții se sprijină pe niste stâlpi construiți din niște ramuri mai subțiri dar rezistente pe care sunt întinse niște împletituri de liane și frunze mari și groase. Frunzele care formează pereții sunt uscate dar par încă rezistente chiar tari. Adăposturile nu au uși doar pereții sunt în așa fel așezați încât nu se formează un culoar deschis între interiorul adăpostului și spațiul public. Aproape de intrarea în adăpost se află recipientul pentru hrană. Hrana este reprezentată de diferite tipuri de frunze. În această colonie se mănâncă doar frunze însă varietatea mare de frunze pe care o oferă coroanele acestor arbori este atât de mare încât meniul coloniștilor este foarte variat.

Fiecărui adăpost la momentul construirii i se anexează și un pod care permite celor care vor să treacă pe lângă adăpost să o poată face în siguranță. Acest pod intră în administrarea posesorilor adăpostului iar aceștia sunt obligați să aibă grijă de el ca de propriul adăpost.

Adăposturile sunt construite de breslașii Constructori care provin din casta Lucrătorilor. Aceștia sunt niște indivizi mai puternici și mai robuști decât cei din breasla Stingătorilor de Foc. Cel mai probabil aceștia se dezvoltă mai mult pentru că sunt deseori implicați în activități ce necesită muncă fizică la o intensitate mare. Constructorii poartă veșminte ușoare și comode dar care le permit să poarte asupra lor, în permanență, un număr mare de unelte și accesorii. Chiar în apropiere se construiește un nou adăpost iar doi Constructori sunt în plină perioadă de construcție.

„Am să încep asamblarea pereților, cred că ți-ar prinde bine să mi te alături pentru a putea observa încă o dată exact cum se face împletitura, în curând trebuie să dai examenul și nu cred că vom mai avea ocazia să facem astfel de exerciții practice”, spuse unul dintre ei care este mai în vârstă iar după sfatul pe care îl dă pare să fie însoțit de un ucenic.

„Vin imediat ce termin de cărat toate foile lângă tine, mai sunt doar două pachete”, vorbise ucenicul cu o voce evident mai tânără apărând de  după trunchiul arborelui cu un pachet legat cu grijă de frunze mari care probabil vor deveni pereții adăpostului.

„Grăbește-te atunci, trebuie să terminăm până se va fi făcut întuneric”, reveni mai ferm Constructorul experimentat.

Ucenicul începu să fie mai brusc în mișcări să se deplaseze mai repede și dispăru din nou. Probabil se îndrepta către un loc de unde aducea acele pachete de frunze sau poate chiar stătea și le împacheta acum. În foarte scurt timp apăru cu un nou pachet de frunze – foi cum le spuneau ei. Înseamnă că le aducea de undeva din apropiere. Oare de unde? Sunt chiar curios.

După ce termină de transportat materialele se alătură Constructorului care deja începuse să lucreze la un perete. Tehnica părea simplă dar necesita o îndemânare foarte mare dar și o forță deosebită. Asocierea acestor doua concepte pare greu de găsit, forță și îndemânare, delicatețe. Dar se vede că practica și experiența acumulată în timp și în foarte multe construcții a făcut ca acest Constructor să le dovedească pe ambele cu ușurință. Ucenicul primi câteva sfaturi și imediat trecu și el la lucru sub atenta supraveghere a maestrului.

Constructorii sunt de trei ori mai mulți decât Stingătorii de Foc dar munca lor este necesară atât la momentul în care ia naștere un nou adăpost dar și pentru lucrări de întreținere. În responsabilitatea lor intră atât adăposturile coloniștilor cât și drumurile și toate construcțiile utilitare.