8. Eroii coloniei


Două personaje de tip elfic, unul tânăr și unul în vârstă, își strâng mâinile într-un mediu forestier, în timp ce alți apărători, îmbrăcați în armuri, se află în fundal. Scenele sunt reprezentate într-un ton verde, evocând o atmosferă de camaraderie și pregătire militară.

Așa cum Fraser încurajase pe toți Culegătorii de Plante Medicinale să facă, făcu și el. Merse la vechiul său prieten Conan, Apărătorul. Breasla Apărătorilor era la baza coloniei, atât la propriu cât și la figurat. Adăposturile Apărătorilor se aflau în partea cea mai de jos a arborilor, lângă fortificațiile aflate pe trunchiurile arborilor exact la primele ramuri. Amplasarea fortificațiilor și a Apăratorilor în această zonă se datora faptului că pericolele veneau din acea direcție. Pentru animalele sălbatice acesta era singurul punct de acces către colonie și coloniști. În ultimii ani situațiile de criză s-au împuținat foarte mult. Acum arareori mai puteau zări câte o felină, mai mare sau mai mică, trecând pe sub colonie fără ca măcar să mai ridice capul. Coloniștii nu atacau niciodată primii dar se apărau foarte violent dacă situația o cerea. Adăposturile Apărătorilor erau în așa fel construite încât aveau acces către sol pentru a putea observa ce se întâmplă sub colonie dar și pentru a putea arunca proiectile sau pentru a ajunge cât mai repede în zona de luptă dacă evenimentele o cereau. Apărătorii erau unii dintre cei mai solizi dintre coloniști. Ei purtau în permanență armuri și arme asupra lor. Greutatea echipamentului este considerabilă dar mulțumită antrenamentelor, Apărătorii reușeau să se deplaseze pe orizontală, la același nivel al coloniei, sau în coborâre la fel de bine ca oricare dintre ceilalți coloniști. Urcarea nu era o prioritate pentru ei pentru că în situațiile de liniște ei nu aveau nevoie să urce la nivelurile mai înalte ale coloniei iar în timpul conflictelor urcarea era considerată retragere și totodată o mare rușine.

Armele preferate ale Apărătorilor sunt niște sulițe și săgeți care pot fi aruncate către atacatori atât direct cu mâna cât și cu ajutorul unor instrumente care combină caracteristici ale catapultelor și arcurilor. Vârfurile foarte ascuțite ale acestor proiectile sunt foarte eficiente putând străpunge atât pielea, de multe ori foarte tare a atacatorilor dar, atunci când lovitura este una foarte precisă și cu o traiectorie foarte bună, acestea pot strapunge chiar și oasele animalelor care atacă colonia.

Întâlnirea dintre Fraser și Conan începu vesel și cu multe gesturi călduroase făcute de fiecare dintre cei doi. Erau prieteni vechi, cam de aceeași vârstă și cu multe amintiri comune. De fiecare dată când se întâlnesc aduc în prezent o amintire veche și vorbesc o vreme despre ea. De data aceasta și-au amintit de prima lor întâlnire atunci când Conan după un atac al unor feline mici ajunsese la infirmerie. Era prima lui luptă și fusese rănit foarte repede. Era dezamăgit și speriat. Fraser era și el la prima experiență de genul acesta. Nu avusese până atunci în îngrijire coloniști răniți care să necesite intervenții urgente iar ceilalți colegi erau ocupați cu cazuri mai grave deja. Această întâlnire i-a unit pentru totdeauna.

Fraser îi povesti ce se întâmplase și cum ajunseseră veștile în colonie. Îi mărturisi lui Conan și faptul că nu avea nicio idee despre cum să facă să rezolve greaua problemă care se abătuse asupra coloniei.

Conan nu era repezit decât în luptă, atunci când avea de răspuns unei situații ca cea de față nu se grăbea și se gândea la cât mai multe aspecte. Așa făcu și acum. După o vreme de evaluare a tuturor fețelor situației îi spuse lui Fraser:

“Mă voi ocupa personal de formarea unui grup de Apărători care să ajute la rezolvarea situației. Vom pregăti echipe care să poată apăra toți coloniștii care se deplasează până la locul afectat și vom asigura acolo protecția tuturor pentru a putea permite celorlalți care sunt implicați să se concentreze la treburile lor și să lase asigurarea protecției în seama noastră. Între timp vom intensifica și antrenamentele astfel încât să fim pregătiți și pentru lupta în spații deschise.”

Pentru Fraser acesta fusese mesajul pe care și-l dorea, îl aștepta și care era sigur ca va veni din partea lui Conan. Nu avea nicio rezervă în a considera problema protecției coloniștilor implicați în ce va urma să se întâmple în jurul coloniei, rezolvată.

Lasă un comentariu