După primul contact care a fost aproape înfricoșător realizez că deși împrejurimile acestea care nu oferă siguranță celui care vine de afară sunt pașnice. După ce trec de barajul ramurilor de jos și al construcțiilor de protecție realizez că mă aflu într-o colonie. Cei care locuiesc aici au adăposturi în care se odihnesc câte doi sau trei, există niște construcții care au cu siguranță o altă destinație și există drumuri care leagă colonia în toate direcțiile. Toate acestea sunt construite doar în coroanele arborilor.

Merg mai aproape de un adăpost în care se află cineva acum. Când pot vedea înăuntru observ doi adulți și un copil. Copilul este mic, nu-și poate purta singur de grijă. Unul dintre adulți stă foarte aproape de el, îl ține în brațe și îl ajută în permanență. Adulții nu sunt foarte înalți și par foarte ușori, au o suplețe deosebită și par foarte puternici fără să fie foarte dezvoltați. Pielea lor are o nunță verzuie, am observat și la alții. Ce este deosebit de la unul la altul este culoarea, sunt o multitudine de nuanțe care sunt prezente în pigmentul din pielea lor. Restul trasăturilor sunt foarte asemănătoare, unii par mai puternici decât alții. Probabil activitățile de zi cu au făcut ca unii să se dezvolte diferit față de alții.

Sunt suficient de aproape de adăpost ca să pot auzi dialogul celor doi adulți.

„Anais, trebuie să rămâi cât mai mult cu el acasă, toate mamele fac asta și este spre binele lui”, l-am auzit vorbind foarte serios și plin de preocupare

„Știu, asta spune toată lumea. Dar eu sunt convinsă că poți avea grijă de el la fel de bine ca și mine. În plus echipa mea are mai mare nevoie de mine. Am rămas mai puțini de la ultimul incendiu. Acum sunt cea mai experimentată din echipă și dacă o să fie nevoie ca echipa noastră să intervină trebuie să fiu cu ei și să îi ajut”. Ea vorbește mai greu, parcă nu știe de care parte să fie, el are dreptate dar și preocuparea ei este serioasă și întemeiată.

„Am vorbit deja cu comandantul zonei și îmi permite să trec între ronduri pe la echipa ta iar dacă este vreo intervenție voi putea să îi însoțesc. Cred că pot să ajut echipa ta”, aminti el cu siguranță.

„Bine Iaan. Dar dacă în scurt timp nu te acomodezi cu situația asta și echipa nu te primește bine voi merge eu”, cedă ea dar fără să renunțe la toate posibilitățile.

„Se pare că până la urmă reușim să ne înțelegem”, spuse el plin de bucurie.

„Reușim asta tot timpul, dragul meu”, concluzionă Anais cu un zâmbet liniștit.

Mă uit cu atenție la ei și înțeleg că fac parte din Stingătorii de Foc. Este o breaslă foarte importantă a castei Lucrătorilor. Ei sunt permanent echipați cu uneltele specifice breslei lor, funii fabricate din liane și un fel de țepușe din lemn. Treaba lor este să protejeze colonia de incendii iar pentru asta fac în permanență ronduri pe niște zone foarte bine împărțite între echipe. În cazul în care un incendiu începe să mistuie arborii ei intervin pentru izolarea acestuia. În practică ei nu pot stinge focul dar există legende care spun că eroii acestei bresle, în trecutul îndepărtat reușeau acest lucru. Astăzi nu mai este posibil, ei pot doar izola focul până când acesta mistuie tot ce este lăsat să mistuie și se stinge de la sine. Lor le mulțumesc ceilalți coloniști că rezistă în acest mediu.

Datorită faptului că Stingătorii de Foc riscă foarte mult în timpul intervențiilor și că totuși intervențiile sunt destul de rare, comunitatea a găsit de cuviință că unul din zece lucrători să fie înrolat în această breaslă. De regulă copiii urmează carierele părinților fără ca acest lucru să fie cerut cumva de către comunitate.